În România, proprietarii de apartamente sunt obligați să achite anual impozitul pe clădiri, o taxă locală ce contribuie la bugetul unității administrativ-teritoriale unde este amplasată proprietatea. Legea 227/2015 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare, reglementează modul de calcul și de plată al acestui impozit, oferind, de asemenea, posibilitatea unor bonificații pentru plata anticipată.
Ce sunt impozitele și taxele locale?
Conform art. 454 din Legea 227/2015 privind Codul Fiscal, impozitele și taxele locale includ o gamă variată de obligații financiare, printre care se numără:
- Impozitul pe clădiri și taxa pe clădiri;
- Impozitul pe teren și taxa pe teren;
- Impozitul pe mijloacele de transport;
- Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor;
- Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate;
- Impozitul pe spectacole;
- Taxele speciale;
- Alte taxe locale.
Impozitul pe clădiri: Cine plătește și cum se calculează?
Orice persoană care deține în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru aceasta, cu excepția cazurilor prevăzute diferit în Codul Fiscal. Acest impozit se achită către bugetul local al comunei, orașului sau municipiului în care se află clădirea. În cazul municipiului București, impozitul și taxa pe clădiri se datorează bugetului local al sectorului în care este amplasată clădirea.
În situația în care o clădire se află în proprietatea comună a două sau mai multe persoane, fiecare dintre proprietarii comuni datorează impozitul pentru spațiile aflate în proprietatea sa individuală. Dacă părțile individuale ale proprietarilor în comun nu pot fi stabilite, fiecare proprietar va achita o parte egală din impozitul pentru clădirea respectivă.
Calculul impozitului pentru clădirile rezidențiale
Pentru clădirile rezidențiale și clădirile-anexă aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08% și 0,2% asupra valorii impozabile a clădirii. Cota specifică este stabilită prin hotărâre a consiliului local, iar la nivelul municipiului București, această atribuție revine Consiliului General al Municipiului București.
Calculul impozitului pentru clădirile nerezidențiale
Pentru clădirile nerezidențiale, aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2% și 1,3% asupra valorii care poate fi:
- Valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii 5 ani anteriori anului de referință, depus la organul fiscal local până la primul termen de plată din anul de referință;
- Valoarea finală a lucrărilor de construcții, în cazul clădirilor noi, construite în ultimii 5 ani anteriori anului de referință;
- Valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor dobândite în ultimii 5 ani anteriori anului de referință.
În cazul clădirilor nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, utilizate pentru activități din domeniul agricol, impozitul se calculează prin aplicarea unei cote de 0,4% asupra valorii impozabile a clădirii.
Dacă valoarea clădirii nu poate fi calculată conform prevederilor de mai sus, impozitul se determină prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile stabilite conform art. 457 din Legea 227/2015.
Clădiri cu destinație mixtă
Pentru clădirile cu destinație mixtă, aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul se calculează prin însumarea impozitului calculat pentru suprafața folosită în scop rezidențial și a impozitului determinat pentru suprafața folosită în scop nerezidențial.
Termene de plată și bonificații
Plata impozitului pe clădiri se efectuează anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie și 30 septembrie, inclusiv. Pentru plata cu anticipație a impozitului pe clădiri, datorat pentru întregul an, până la data de 31 martie a anului respectiv, se acordă o bonificație de până la 10%. Această bonificație este stabilită prin hotărâre a consiliului local.
Tranșele de impozitare explicate pentru începători în SUA
Impozitul pe teren
Orice persoană care deține în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta un impozit anual, cu excepțiile prevăzute în Codul Fiscal. Impozitul pe teren se datorează bugetului local al comunei, orașului sau municipiului în care este amplasat terenul. În cazul municipiului București, impozitul pe teren se achită la bugetul local al sectorului în care este amplasat terenul.
Stabilirea impozitului pe teren ia în calcul suprafața terenului, rangul localității, zona și categoria de folosință, conform încadrării făcute de consiliul local. Impozitul pe teren se plătește anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie și 30 septembrie, inclusiv.
Similar impozitului pe clădiri, pentru plata cu anticipație a impozitului pe teren, până la data de 31 martie inclusiv a anului respectiv, se acordă o bonificație de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local.
Alte impozite și taxe locale
Pe lângă impozitul pe clădiri și teren, Codul Fiscal prevede și alte taxe locale, precum impozitul pe mijloacele de transport, taxa pentru reclama și publicitate, impozitul pe spectacole, taxele speciale și alte taxe locale. Fiecare dintre acestea are reglementări specifice privind calculul, declararea și plata.
tags: #se #poate #face #plata #impozit #apartament