Sindromul bebelușului zguduit este o leziune cerebrală severă cauzată de scuturarea forțată a unui copil mic sau a sugarului care dăunează celulelor creierului copilului, împiedicând creierul copilului să primească oxigen adecvat.
Sindromul bebelușului zdruncinat mai este denumit și sindromul impactului zguduit, sindromul scuturarii biciului, vătămare la cap provocată sau abuziv traumatic.
De obicei, este cauzată de manipularea nesăbuită a copilului fie de către părinți, fie de către medici, ceea ce duce la leziuni grave ale creierului.
Nou-născuții au oasele și mușchii gâtului subdezvoltați.
În acest caz, dacă bebelușul este manipulat nechibzuit sau scuturat cu forță, creierul lui slab din interior se mișcă în mod repetat încoace și încolo, ceea ce poate provoca umflături, vânătăi sau chiar sângerare, deoarece organele sunt deja fragile, sensibile și subdezvoltate.
De cele mai multe ori, bebelușii afectați de sindromul bebelușului scuturat nu supraviețuiesc.
Nu. Dacă se suspectează o leziune a gâtului sau a coloanei vertebrale, este necesară intervenția medicală imediată.
Prevenirea este mai bună decât vindecarea, deoarece nu există un tratament pentru afectarea creierului la bebeluși.
Manipularea atentă, evitarea scuturării repetate și forțate a bebelușului poate preveni sindromul bebelușului scuturat.
Vărsăturile, convulsii, sau convulsiile sunt consecințele imediate pe care trebuie să le verificați.
Da, puteți să scuturați încet și ușor, să aruncați în aer, să săriți copilul în aer.
Dar, totuși, fii atent în timp ce faci asta.
Da. Bebelușii sunt fragili și trebuie tratați cu cea mai mare grijă.
Da. Nu orice tip de scuturare cauzează sindromul bebelușului scuturat.
Tricotilomania: manifestări și legături cu sănătatea bebelușilor
Când ne gândim la tricotilomanie, vorbim despre o tulburare care se manifestă prin dorința patologică și obsesivă de smulgere a părului.
Zona capului este adesea cea mai grav afectată, însă părul poate fi rupt și din alte părți ale corpului, cum ar fi sprâncenele, genele, mustața sau mâinile.
Celor care suferă de această condiție nu le vine greu să își dea seama de gravitatea situației și nu realizează faptul că au cu adevărat o problemă medicală, care în timp duce la zone extinse de chelie și reduce semnificativ calitatea vieții.
Copiii și adolescenții sunt cei mai afectați.
Tulburarea e prezentă în mod egal la băieți și fete.
La adulți, femeile sunt mai des diagnosticate.
În următorul articol, explicăm pe larg caracteristicile tricotilomaniei și răspundem celor mai frecvente întrebări: Cum se manifestă tricotilomania?
Pentru o diagnosticare corectă, trebuie să știm care sunt simptomele tricotilomaniei.
Cel mai sugestiv dintre ele este reprezentat de smulgerea obsesivă și repetată a părului.
Atenându-se, acest comportament duce la zone extinse de chelie și la sensibilizarea foliculilor de păr.
De asemenea, cei care suferă de această boală resimt o stare de bine, de relaxare și de înlăturare a stresului după fiecare episod.
Neputința smulgerii părului îi determină, însă, să fie agitați, nervoși și anxioși.
Pe lângă tentația de smulgere a părului căreia nu îi pot rezista, copiii/adulții care au acest comportament tind să:
Aibă încercări repetate și eșuate de a nu-și mai smulge părul; Se confrunte cu un sentiment de tensiune înainte de un episod; Se „joacă” cu părul pe care l-au rupt, punându-l pe buze sau pe față.
În anumite cazuri apare și fenomenul de tricofagie, adică ingerarea părului smuls.
Cauzele tricotilomaniei
Tricotilomania este o boală care debutează în special în copilărie sau adolescență.
Cauzele sale nu se cunosc cu exactitate, dar se consideră că este vorba de o combinație de factori genetici și de mediu.
Cei mai mulți oameni nu își dau seama atunci când își smulg părul.
Ei nu conștientizează gravitatea acestei probleme și faptul că reprezintă o afecțiune serioasă.
De asemenea, odată recunoscută obsesia, se simt stânjeniți și recurg la această metodă de destresare atunci când nu sunt înconjurați de alți oameni.
Frica, stresul, plictiseala sau anxietatea sunt doar câteva dintre stările emoționale care pot duce la declanșarea tricotilomaniei.
Factori de risc
Printre factorii de risc se numără: Genetica, Alte afecțiuni, Vârsta, Factori externi, Stresul.
Genetica: o persoană care are pe cineva în familie ce suferă de tricotilomanie este mult mai susceptibilă în a dezvolta această boală.
Alte afecțiuni: bolnavii de tricotilomanie pot prezenta în același timp și alte tulburări, precum depresie, anxietate, tulburare obsesiv-compulsivă sau autism.
Vârsta: tricotilomania este o boală care începe cu precădere în perioada copilăriei sau a adolescenței timpurii.
Factori externi: traumele din trecut pot declanșa dorința patologică și obsesivă de smulgere a părului.
Stresul: o expunere prelungită la stres poate duce la semne ale tricotilomaniei.
Majoritatea persoanelor care suferă de tricotilomanie ascund acest lucru, din cauza rușinii.
Astfel, ajung să nu apeleze la ajutorul specializat de care au nevoie.
Cu toate acestea, odată diagnosticată, afecțiunea trebuie tratată, pentru a stopa efectele nocive pe care le are.
Recuperarea este posibilă. Tratamentul se concentrează pe dezvoltarea unor strategii de coping.
Pacientul învață să identifice factorii care îi declanșează episoadele de tricotilomanie, dar și să reziste impulsurilor.
Smulgerea compulsivă a părului este o afecțiune serioasă care nu trebuie ignorată, ci gestionată cu ajutorul celor mai bune tratamente.
Cu cât mai mulți oameni sunt informați cu privire la această boală, cu atât mai ușor vor ști să identifice simptomele și să acționeze la momentul oportun.
Diagnostic și tratament
Chiar dacă tricotilomania afectează mulți oameni, este considerată o boală care se poate trata.
Condiția este ca simptomele să fie recunoscute, iar vizita la un specialist să fie făcută cât mai repede posibil.
Numai astfel se evită posibilele complicații.
În timpul consultului, medicul pune întrebări cu privire la istoricul medical și semnele care au apărut.
Conform experților, diagnosticul este oferit numai dacă persoana îndeplinește următoarele criterii: Își smulge părul în mod constant; A încercat fără succes să pună capăt comportamentului; Întâmpină dificultăți în viața personală și profesională; Smulgerea și căderea părului nu sunt cauzate de alte condiții.
În același timp, pentru acuratețea diagnosticului, medicul poate recomanda un consult dermatologic.
Astfel, e posibil să se identifice alte afecțiuni care duc la căderea părului.
Care sunt opțiunile de tratament?
Cea mai bună variantă de tratament este apelarea la servicii de psihoterapie.
Una dintre cele mai eficiente terapii este cea cognitiv-comportamentală.
Aceasta are la bază identificarea problemei de către pacient, respectiv analizarea gândurilor și a sentimentelor acestuia cu privire la ce îl determină să-și smulgă părul.
Tehnicile folosite în terapia cognitiv-comportamentală îl ajută să reziste obiceiurilor nesănătoase, prin oferirea unor alternative.
Totodată, în vederea eliminării ispitelor, sunt identificate locurile și situațiile care determină acest comportament compulsiv.
O idee eficientă o reprezintă și înscrierea în grupuri de suport.
Într-un mediu calm și lipsit de prejudecăți, oamenii au șansa de a-și împărtăși experiențele, de a descoperi noi perspective și de a se încuraja reciproc.
Astfel, se creează o comunitate în care nimeni nu se simte singur sau jenat și în care creșterea stimei de sine este unul dintre principalele obiective.
În funcție de nevoi, medicii prescriu și tratament medicamentos.
Unele tipuri de antidepresive sunt recomandate pentru reducerea simptomelor.
Acestea contribuie la îmbunătățirea stării emoționale și la gestionarea impulsurilor.
În cazuri grave, se optează pentru anxiolitice sau antipsihotice.
Complicații, prevenire și întrebări frecvente
Ce complicații pot apărea? Mulți dintre oamenii care se confruntă cu tricotilomanie dezvoltă și tricofagie.
Aceasta este o afecțiune în care o persoană își smulge părul, iar apoi îl mănâncă, reprezentând un risc serios pentru ocluzie intestinală.
Deseori, sunt provocate leziuni ale pielii și ale țesutului subcutanat, mai ales dacă sunt folosite instrumente de îngrijire.
Tratamentul devine mai greu și, în unele cazuri, se ajunge și la intervenții chirurgicale.
De asemenea, pielea este profund afectată, iar părul riscă să nu mai crească.
La rândul său, starea emoțională are de suferit. Episoadele de tricotilomanie sunt urmate de vinovăție și jenă, iar stima de sine scade, crescând posibilitatea de anxietate și depresie.
În situații grave, persoana ar putea recurge la consum excesiv de alcool sau droguri.
Totodată, rușinea resimțită are impact și asupra vieții sociale, pacientul evitând oportunitățile de socializare.
Întrebări frecvente
1. Tricotilomania este contagioasă? Această condiție nu este contagioasă. Nu se poate răspândi la alte persoane.
2. Dacă am tricotilomanie, înseamnă că am și tulburare obsesiv-compulsivă? În tricotilomanie, apar comportamente de smulgere a părului, în timp ce în tulburarea obsesiv-compulsivă (OCD) se regăsesc mai multe tipuri de obsesii și compulsii.
3. Dacă am tricotilomanie, înseamnă că am anxietate? Aceasta nu este o tulburare de anxietate. Este o afecțiune mult mai complexă - în timpul episoadelor sale, multe persoane nu realizează că își smulg părul.
4. Care este diferența dintre tricotilomanie și pierderea normală a părului? În cazul tricotilomaniei, părul cade și în zone izolate, lucru care nu se potrivește cu tiparul normal de chelie de la bărbați sau femei.
5. Mă pot vindeca de tricotilomanie? Recuperarea este posibilă. Tratamentul se concentrează pe dezvoltarea unor strategii de coping. Pacientul învață să identifice factorii care îi declanșează episoadele, dar și să reziste impulsurilor.
Smulgerea compulsivă a părului este o afecțiune serioasă care nu trebuie ignorată, ci gestionată cu ajutorul celor mai bune tratamente.
Never, Ever, Shake a Baby: A Video for New Parents
tags: #sindromul #parului #rasucit #la #bebe
Postări populare:
- Atribuții directorului de școală: finalizarea clasei a XII-a și aspecte conexe
- Consultații cu dr Ghecenco la maternitate
- Colici și dureri abdominale la bebeluși: ghidul nostru de tratament
- Detalii despre păpușa bebe care face caca și cum funcționează
- Analiză a statutului juridic al maternitații din Galați și rolul Primăriei