Oxiurii, cunoscuți științific sub numele de Enterobius vermicularis, sunt viermi paraziți subțiri și albi care se stabilesc în intestinul gros al omului. Acești paraziți, de dimensiunea unui fir de ață, pot cauza o infecție neplăcută numită oxiuroză. Femela, mai mare, măsoară între 8 și 13 mm, în timp ce masculul este mai mic, având doar 2-5 mm. Ciclul lor de viață este simplu: după ce ouăle ajung în intestin, eclozează, iar larvele se dezvoltă în adulți în intestinul gros. Femelele migrează nocturn spre zona anală pentru a depune mii de ouă microscopice, provocând mâncărimea intensă caracteristică infecției.
Scărpinatul, chiar și involuntar în timpul somnului, facilitează transferul ouălor pe degete și sub unghii, de unde pot ajunge ușor la gură sau pot contamina obiectele atinse. Ouale de oxiuri sunt destul de rezistente și pot supraviețui pe suprafețe precum lenjeria de pat, haine, prosoape, jucării sau mobilier timp de până la două sau trei săptămâni, în condiții optime de umiditate și temperatură.
Este important de știut că oxiurii sunt specifici omului și nu se transmit de la animalele de companie, acestea putând fi gazde pentru alți paraziți intestinali, dar nu pentru Enterobius vermicularis.
Mâncărimea cauzată de oxiuri poate persista câteva zile chiar și după administrarea primei doze de medicament, deoarece tratamentul elimină viermii adulți, dar nu și ouăle. Iritația locală produsă de paraziți necesită, de asemenea, timp pentru a se vindeca.
Deși unele remedii naturiste, precum usturoiul sau semințele de dovleac, sunt populare și pot avea un efect antiparazitar ușor, ele nu reprezintă o soluție de încredere pentru eradicarea completă a infecției.
Legătura dintre bruxism (scârșâitul dinților) și oxiuri este un subiect dezbătut, dar neconfirmat științific. Cauzele bruxismului sunt, de obicei, legate de stres, anxietate sau probleme dentare.
Riscul de a contracta oxiuri de pe vasul de toaletă este extrem de scăzut. Principala cale de transmitere este contactul cu mâinile contaminate sau cu obiecte frecvent atinse de persoane infectate (mânere de uși, jucării). Infectarea prin apa din piscină este teoretic posibilă, dar foarte improbabilă, deoarece ouăle nu rezistă bine în apa clorată.
Este posibil să fii purtător asimptomatic de oxiuri. Chiar dacă nu experimentezi mâncărime sau disconfort, poți purta parazitul și răspândi ouăle în mediul înconjurător, reinfectând alți membri ai familiei care tocmai au terminat tratamentul.
Jucăriile de pluș pot fi dificil de dezinfectat complet. Dacă materialul permite, acestea trebuie spălate la mașină la o temperatură de cel puțin 60°C.
Din păcate, nu se dezvoltă imunitate împotriva oxiurilor, iar reinfectarea este posibilă ori de câte ori se intră în contact cu ouăle parazitului.
Paraziți Intestinali în Sarcină: Riscuri și Considerații
Infecțiile cu paraziți intestinali reprezintă o problemă semnificativă de sănătate publică la nivel mondial, iar sarcina adaugă o complexitate aparte acestei probleme. Se consideră că starea gestațională poate crește riscul de astfel de infecții, iar acestea pot pune în pericol sănătatea mamei și a fătului.
Infectiile parazitare intestinale, cauzate de helminti (viermi intestinali) și specii de protozoare parazite, sunt mai frecvente în țările în curs de dezvoltare, unde igiena și salubrizarea sunt deficitare.
Tipuri Comune de Paraziți Intestinali
Paraziții intestinali sunt organisme parazitare care trăiesc în tractul gastrointestinal al gazdei și consumă nutrienți. Aceștia se împart în două categorii principale:
- Protozoarele: Paraziți microscopici unicelulari care se pot multiplica în intestin și se răspândesc prin fecale contaminate. Exemple includ:
- Giardia lamblia (giardioza): Transmisă prin consumul de apă sau alimente contaminate, manifestată prin diaree apoasă, crampe abdominale, balonare și greață.
- Entamoeba histolytica (amebiaza): Transmisă similar giardiozei, cu risc de transmitere și prin contact sexual neprotejat. Simptomele pot fi severe, incluzând febră și diaree cu sânge.
- Helmintiții: Paraziți pluricelulari, incluzând viermi plați (cestode) și viermi cilindrici (nematode). Exemple includ:
- Ascaris lumbricoides (ascaridioza): Cunoscuți popular ca „limbrici”, se transmit prin ingerarea ouălor de pe sol sau alimente contaminate. Se localizează în intestinul subțire și pot cauza dureri abdominale, pierdere în greutate și malnutriție.
- Enterobius vermicularis (enterobiaza/oxiuriaza): Una dintre cele mai frecvente infecții, mai ales la copii și femeile însărcinate, datorită transmiterii facile în cadrul familiilor.
- Taenia saginata sau Taenia solium (teniaza): Contractată prin consumul de carne de porc sau vită insuficient preparată termic.
Oxiurii în Sarcină: Riscuri Specifice și Management
Infecția cu Enterobius vermicularis (oxiuroza) este una dintre cele mai frecvente în rândul copiilor și femeilor însărcinate. Transmiterea se face foarte ușor în cadrul familiilor, iar femeile însărcinate pot fi mai predispuse la infecții din cauza modificărilor imunitare specifice sarcinii.
Conform unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) din 2006, femeile sunt mai predispuse să dezvolte infecții cu paraziți intestinali în timpul sarcinii. Sistemul imunitar al femeii însărcinate devine mai vulnerabil, crescând riscul de infecții.
În cazuri foarte rare și severe, infecția cu paraziți intestinali în sarcină poate duce la decesul fătului.
Tratamentul Oxiurilor în Sarcină
Tratamentul viermilor intestinali sau al altor tipuri de infecții cu paraziți intestinali în sarcină necesită o abordare atentă. Medicamentele antiparazitare pot avea efecte toxice și pot afecta dezvoltarea fătului.
Nu se administrează antibiotice pentru paraziți intestinali în sarcină, deoarece acestea nu au efect terapeutic. Medicamentele antiparazitare sunt prescrise pentru tratarea infecțiilor cu protozoare și helminti, dar nu toate sunt sigure în timpul sarcinii.
Medicamentele antiparazitare utilizate în sarcină, sub strictă supraveghere medicală, pot include:
- Metronidazol: Utilizat în caz de infecții cu Giardia lamblia și Entamoeba histolytica.
- Mebendazol și Albendazol: Utilizați pentru tratamentul infecțiilor cu viermi intestinali și Enterobius vermicularis (oxiuroză).
Alte remedii și tratamente alternative, folosite tradițional, includ consumul de alimente bogate în probiotice, usturoi și semințe de dovleac. Cu toate acestea, eficacitatea lor în eradicarea completă a infecției este limitată.
Pentru a preveni riscul de paraziți intestinali în sarcină, se recomandă o igienă alimentară riguroasă și îngrijirea corespunzătoare a animalelor de companie, prin deparazitare regulată.
Diagnostic și Managementul Oxiurozei
Diagnosticul oxiurozei se poate face prin:
- Observarea directă: Prezența oxiurilor în scaun sau pe tegumente confirmă diagnosticul.
- Testul cu bandă adezivă (amprenta anală): Se aplică o bucată de bandă adezivă pe zona perianală dimineața, înainte de igiena locală. Ouăle de oxiuri aderă la bandă și pot fi identificate la microscop. Acest test este considerat o metodă eficace pentru confirmarea infecției.
- Examen coproparazitologic: Deși nu este întotdeauna concludent, deoarece ouăle de oxiuri nu sunt prezente constant în fecale.
Lipsa oxiurilor din scaun nu exclude o parazitoză.
Tratamentul General al Oxiurozei
Primul pas și cel mai important în tratamentul oxiurozei este respectarea strictă a regulilor de igienă. Deoarece infecția se transmite ușor, se recomandă tratarea tuturor membrilor familiei.
Măsuri de Igienă Esențiale
- Spălarea frecventă a mâinilor cu apă și săpun, mai ales după folosirea toaletei, schimbarea scutecelor, înainte de a manipula alimente sau de a atinge fața, și după contactul cu animale.
- Duș zilnic dimineața pentru a elimina ouăle de oxiuri.
- Păstrarea unghiilor tăiate scurt și curate.
- Evitarea scărpinatului în jurul anusului.
- Spălarea lenjeriei de pat și a lenjeriei de corp la temperaturi înalte (peste 60°C), fără a le scutura înainte de spălare.
Medicamente Antihelmintice
Oxiurii sunt tratați cu medicamente antihelmintice, disponibile doar cu prescripție medicală. Cele mai frecvente și eficiente includ:
- Mebendazol
- Albendazol
- Pirantel
Tratamentul complet implică, de obicei, o doză inițială urmată de o a doua doză la 2-3 săptămâni pentru a elimina și ouăle eclozate ulterior.
Medicamentele împotriva oxiurilor au un grad de toxicitate, în special hepatică, de aceea administrarea lor în sarcină necesită o evaluare atentă de către medic. Sub vârsta de 1 an, anumite tratamente nu sunt recomandate, iar pentru copiii sub 2 ani, doza este ajustată.
Recidivele infecției sunt posibile, necesitând uneori reluarea tratamentului.
Cum tratăm răceala în sarcină I Dr. Alina Bordea I Femmeboutiquemedical.com
tags: #tratament #pentru #oxiuri #la #gravide