În procesul de învățare și dezvoltare, indiferent că este mediul școlar, mediul terapeutic sau mediul de acasă, motivația joacă un rol cheie în rezultatele individului. La vârste foarte mici este predominantă motivația extrinsecă, respectiv factorii din exterior sunt cei ce motivează persoană să se implice în anumite activități sau să obțină anumite rezultate. Mediul în care procesul de învățare are loc trebuie să îl stimuleze pe acesta în a se implica. Mediul trebuie să fie amenajat și să dispună de resursele necesare pentru a activa dorința copilului de a învăța. Este relevant totodată și modul prin care adultul motivează copilul și deși este importantă prioritizarea și dezvoltarea motivației intrinseci, în școală, terapie și acasă, educatorul, terapeutul și chiar părintele se pot folosi de o unealtă ce facilitează angajarea copilului în activități, respectiv recompensa.
Din punct de vedere psihologic, recompensa reprezintă un stimul, care utilizat și aplicat eficient poate modifica comportamentul, iar în cazul copiilor, aceasta reprezintă o tehnică prin care comportamentul poate fi îmbunătățit. Mai mult, adulții apelează la recompense cu scopul de a crește probabilitatea apariției unui comportament dorit și de a crește frecvența acestuia. În general, ca oameni suntem motivați de a face un lucru pentru a primi o recompensă. În cazul copiilor, recompensa sub varii forme (primară - alimentară, socială - laude, încurajări, materială - jucării, obiecte dorite) îl ajută pe copil să atingă anumite obiective într-o manieră motivantă și plăcută. Literatura de specialitate consideră recompensa poate una dintre cele mai importante tehnici și este totodată și o modalitate frumoasă de a le confirma copiilor că efortul lor este apreciat, observat și susținut.
Importanța Recompenselor în Terapia Copiilor cu Tulburare de Spectru Autist
Copiii cu autism au nevoi speciale. Pentru ei, procesul de invatare si adaptare este mai dificil decat pentru ceilalti copii. Deseori, copiii cu autism nu sunt motivati sa asimileze noi cunostinte, drept urmare este nevoie ca, in terapia copiilor, sa identificam alaturi de ei recompense ce pot creste nivelul motivatiei.
Motivatia reprezintă „ansamblul factorilor dinamici care determina conduita unui individ” (Sillamy, 1996, p. 202). Există două tipuri principale de motivație:
- Motivația intrinsecă - vine din interiorul individului, din placerea pe care o simte in timp ce intreprinde o activitate sau din satisfactia acestuia de a duce la bun sfarsit o sarcina.
- Motivația extrinsecă - se refera la motivatia care vine din exteriorul individului, prin intermediul recompenselor, darurilor sau beneficiilor castigate.
In cazul copiilor cu tulburare din spectru autist, partea de motivatie intrinseca este deficitara. Ei nu gasesc activitatile de invatare ca fiind placute, drept urmare au nevoie sa fie motivati cu ajutorul recompenselor.
Tipuri de Recompense
Recompensa reprezinta consecinta oferita dupa aparitia unui comportament, consecinta ce creste frecventa aparitiei comportamentului in viitor. Un exemplu de recompensa folosita in viata de zi cu zi, poate fi masura adoptata de cateva hipermarketuri, in ceea ce priveste reciclarea. Pentru a stimula cetatenii sa recicleze peturi si aparatura electronica iesita din uz, hipermarketurile ofera vouchere de cumparaturi.
Putem clasifica recompensele în:
- Recompense primare - alimentele preferate. Recompensa primara satisface nevoile bazale/ biologice (ex. Copilul primeste o bomboana m&m pentru fiecare raspuns corect dat).
- Recompense secundare - lauda, zambetul, gadilatul etc. Acest tip de recompensa functioneaza diferit la copilul cu tulburare de spectru autist fata de copilul tipic. Cel din urma poate fi motivat de atentia primita in timp ce copilul cu TSA are nevoie si de o recompensa tangibila (primara), partea de socializare si comunicare fiind afectate.
In general, la inceputul terapiei copilului, terapeutii asociaza recompensa primara cu cea sociala (ex. Dupa ce ofera raspunsul corect, copilul primeste atat bomboana m&m cat si lauda terapeutului).
De asemenea, recompensele pot fi clasificate în:
- Recompensa pozitiva - reprezinta adaugarea unui stimul ca urmare a obtinerii raspunsului asteptat, stimul ce va creste frecventa aparitiei raspunsului. Stimulul poate fi reprezentat atat de recompensele primare cat si de recompensele secundare (ex: De fiecare data cand copilul isi strange jucariile folosite, va fi laudat si isi va primi desertul preferat). Avantajele acestui tip de recompense pot fi folosite pentru a creste probabilitatea ca anumite comportamente sa apara si pe viitor; pot fi folosite pentru a produce noi tipuri de comportament; pot fi folosite pentru a modela comportamente existente deja, prin frecventa, durata etc.
- Recompensa negativa - apare atunci cand crestem frecventa aparitiei unui comportament prin inlaturarea unui stimul aversiv (ex: Sa dam muzica incet cand copilul ne cere acest lucru - in situatia in care comportamentul a carui frecventa dorim sa o crestem, este acela de a cere unei persoane sa dea muzica incet).
Reguli de Utilizare a Recompenselor
Pentru ca recompensele să fie eficiente, este important să respectăm anumite reguli:
- Recompensa trebuie să aibă valoare recompensatoare - deseori tindem sa oferim ca recompensa lucruri care sunt atractive pentru noi, considerand ca vor fi atractive si pentru copii. Daca lipseste valoarea recompensatoare, comportamentul dorit nu va creste ca frecventa. Drept urmare, este necesara o evaluare continua a recompenselor care ne va ajuta sa identificam ce functioneaza cu adevarat.
- Recompensa trebuie să fie contingentă - pentru ca recompensa sa intareasca comportamentul dorit, trebuie sa fie oferita imediat ce copilul atinge targetul stabilit; altfel riscam sa recompensam un alt comportament ce-l succeda pe cel dorit.
- Recompense variate - cu cat aveti mai multe recompense posibile, cu atat le puteti alterna mai des si astfel se reduce posibilitatea aparitiei satietatii. Pentru a le putea varia, este nevoie sa identificati in permanenta noi si noi modalitati de recompensare.
- Asocierea recompenselor sociale cu cele primare - in terapia copiilor, initial, recompensa sociala poate sa nu aiba valoare pentru copil insa in timp, fiind alaturata unei recompense primare, poate capata la randul ei valoare recompensatoare.
Itsy Bitsy - Mergi la muzeul potrivit pentru copilul tau - Urania Cremene
Recompense Planificate și Neplanificate
Atunci când copiii învață comportamente dificile ori când lauda nu pare să funcționeze, părinții pot recurge la utilizarea recompenselor în vederea încurajării comportamentelor dorite.
- Recompense planificate. Planificarea recompenselor este utilă, mai ales pentru comportamentele a căror manifestare reprezintă o provocare pentru copii. Acestea sunt planificate de către părinți și sunt prezentate copiilor înainte de manifestarea comportamentului dorit. De exemplu, oferirea unui sticker pentru faptul că s-au spălat pe dinți sau pentru că și-au pus la loc jucăriile (Imediat ce vei pune toate jucăriile la locul lor în cutii, vei primi un sticker pentru colecția ta). Odată ce copiii se gândesc la faptul că primesc ceva ce le place, șansele ca ei să se mobilizeze pentru a se comporta adecvat cresc.
- Recompense neplanificate. Acestea sunt recompense pe care copiii nu le anticipează, deoarece nu știu că urmează să le primească. Spre exemplu, atunci când își aranjează jucăriile după ce au terminat cu joaca, părinții pot să-i recompenseze spontan pentru acest comportament (Ai pus jucăriile în dulap așa de repede! Vom avea timp să citim o poveste în plus înainte de culcare). Acest lucru are scopul de a-i încuraja să repete comportamentul. În mod similar, imaginați-vă situația în care șeful vă oferă bonus o sumă de bani pentru o muncă bine făcută.
Recompensați Copiii, Nu le Oferiți Mită
Una din îngrijorările părinților este legată de posibilitatea mituirii copiilor prin oferirea recompenselor, iar adesea distincția dintre cele două este greu de făcut.
- Momentul în care sunt oferite. În timp ce recompensele se oferă după manifestarea comportamentului dorit, mita este oferită pentru încetarea unui comportament neplăcut. Să analizăm exemplul unui copil care se pregătește să ia prânzul. Copilul zbiară din răsputeri că nu dorește să mănânce ceea ce are pregătit în farfurie, ci mai degrabă vrea o înghețată. Părintele refuză, copilul plânge și mai tare și aruncă tacâmurile. Din dorința de a soluționa problema, părintele îi promite copilului recompensa pentru a înceta comportamentul negativ (Dacă încetezi cu scandalul, mergem și cumpărăm ce înghețată dorești). Copilul se liniștește. În această situație, părintele i-a oferit copilului o mită, deoarece înghețata a fost promisă pentru încetarea unor comportamente negative (strigătele și revendicările) înainte de manifestarea comportamentului pozitiv (luarea prânzului). Pentru a rezolva eficient problema, părintele poate clarifica imediat ce copilul se așază la masă, care este comportamentul dezirabil, dar și momentul în care va primi recompensa dorită (Când ai terminat să mănânci ce ți-am pregătit, vom merge să mâncăm o înghețată). Așadar, regula de acordare a recompenselor este că acestea sunt oferite NUMAI DUPĂ manifestarea comportamentului pozitiv.
- Scopul. Așa cum reiese din exemplul anterior, scopul părintelui atunci când oferă o recompensă este de a încuraja un comportament dezirabil, despre care știe că îi creează dificultăți copilului. Prin faptul că planifică recompensa (îi spune copilului înainte să se așeze la masă ce așteptări are), el încearcă să prevină comportamentul negativ.
- Rezultatul pe termen lung. Atât recompensele, cât și mitele au potențialul de a influența comportamentul copiilor. Copiii care au fost mituiți, vor învăța că scandalul și revendicările sunt urmate de faptul că părinții cedează și le oferă ceea ce-și doresc, iar tot ce trebuie să facă în viitor este să se comporte la fel.
Sfaturi Practice pentru Utilizarea Recompenselor
Pentru a utiliza recompensele în mod eficient, luați în considerare următoarele:
- Recompensați un singur comportament. Când vă propuneți să utilizați recompensele, începeți prin a recompensa un singur comportament. Adesea, părinții au liste de comportamente pe care își doresc să le vadă la copii: să aranjeze jucăriile, să salute adulții, să împartă jucăriile, să se spele pe dinți, să rezolve conflictele cu calm etc. Este bine să rețineți că schimbările se produc pas cu pas și că nu veți putea pune în practică totul dintr-o dată. Așadar, pentru început întrebarea pe care trebuie să v-o adresați este care sunt acele comportamente, pe care le considerați cele mai importante. Întocmiți o listă cu cel mult trei dintre acestea și alegeți un comportament, pe care să-l îmbunătățiți. Evitați să alegeți de la bun început unul extrem de dificil, orientați-vă asupra unei provocări cu nivel de dificultate moderat pentru a reduce riscul unui eșec.
- Asigurați-vă că aveți așteptări realiste. Uneori, așteptările nu sunt îndeplinite, deoarece s-ar putea ca ei să nu aibă capacitatea de a manifesta anumite comportamente. De exemplu, a aștepta ca un copil de 3 ani să se joace în liniște timp de o oră ar putea fi ceva nerealist, astfel că eșecul este garantat dinainte; însă acest lucru ar putea fi posibil pentru un copil care are deja vârsta de 5 ani. Recompensa este eficientă doar atunci când copiii sunt capabili să manifeste comportamentul necesar ca s-o obțină.
- Explicați copiilor care este comportamentul recompensat. Când utilizați o recompensă planificată, este important să le comunicați cât mai clar comportamentul, pe care vă doriți să-l manifeste pentru a o primi. Evitați formulările vagi (Dacă faci curat, putem merge în parc la joacă; Dacă ești cuminte cât facem cumpărăturile, vei alege tu cerealele pentru micul dejun). La fel ca în cazul laudelor, este important să fiți specifici, astfel încât copiii să înțeleagă care vă sunt așteptările (Dacă pui jucăriile la locul lor în cutii, vom merge în parc la joacă; Dacă stai liniștit/ă lângă mine cât facem cumpărăturile, vei alege tu cerealele pentru micul dejun).
- Asigurați-vă că recompensa este ceva ce copiii își doresc. Asemenea adulților, copiii nu sunt motivați să depună efort pentru a obține lucruri pe care nu și le doresc. Pentru a vă asigura că utilizați recompensele în mod eficient, luați în considerare lucrurile care le plac. Recompensele pot fi de mai multe tipuri, cum sunt cele sociale (ex. îmbrățișări, pupici, petrecerea timpului de calitate cu părinții, invitarea altor copii acasă etc.), pot lua forma unor privilegii (ex. timp de joacă, mersul în parc, citirea unei povești în plus, o ieșire pentru o tură cu bicicleta etc.) sau pot fi materiale (ex. Pe cât posibil, apelați la recompense sociale.
Opțiunile de recompensare a copiilor sunt variate. Totuși, este important să rețineți câteva lucruri despre utilitatea diferitelor tipuri de recompense:
- În primul rând, evitați să cheltuiți bani pe recompense materiale și limitați-vă la acele lucruri, pe care le cumpărați în mod obișnuit. Copiii tind să devină oricum insensibili la recompense, atunci când au în preajmă un munte de jucării sau de alte obiecte din care nu mai știu ce să aleagă. Așadar, nu este necesar să faceți eforturi financiare majore pentru a-i recompensa.
- În al doilea rând, micile privilegii pe care le obțin sub forma unor activități (ex. alegerea desertului pentru toți membrii familiei, invitarea unui prieten acasă, utilizarea hainelor părinților pentru jocul de-a mersul la serviciu), dar mai ales sub forma timpului petrecut împreună cu părinții (ex. un joc de fotbal în familie, realizarea unui puzzle în colaborare, pregătirea unor brioșe, o ieșire specială cu unul dintre părinți etc.), sunt chiar mai eficiente decât recompensele materiale. Atenția pe care le-o oferiți reprezintă o sursă puternică de motivație și are avantajul de a fi o recompensă similară celor din viața reală, unde cel mai probabil pentru o performanță bună (ex. un proiect reușit), copiii vor primi mai degrabă recompense sociale (ex. aprecieri) decât privilegii ori recompense materiale.
- Asigurați-vă că puteți oferi recompensa. Oricare ar fi recompensa pentru care optați, asigurați-vă că vă puteți ține de cuvânt.
- Recompensa este oferită curând după manifestarea comportamentului pozitiv. La fel ca în cazul laudelor, recompensele cele mai eficiente sunt acelea care survin la scurt timp după manifestarea comportamentului. Pentru a fi motivați, copiii au nevoie să asocieze comportamentul cu recompensa, iar acest lucru se întâmplă numai atunci când aceasta este oferită imediat, nu peste câteva ore sau chiar zile (ex. a merge la joacă în parc peste două zile).
- Nu retrageți recompensa, chiar dacă după comportamentul dorit apare un comportament negativ. Uneori, deși copiii manifestă cu succes comportamentul dorit (ex. își strâng jucăriile), se întâmplă ca după acesta să facă ceva greșit (ex. își aruncă hainele). În ciuda acestui fapt, amintiți-vă că sarcina părinților este de a recompensa copilul pentru primul comportament, cel pozitiv. Aruncarea hainelor nu anulează comportamentul pozitiv.
- Renunțați treptat la recompensă și înlocuiți-o cu lauda. O problemă pe care părinții o întâmpină când utilizează recompensele planificate este legată de faptul că la un moment dat, copiii se pot obișnui cu acestea și intervine riscul ca ei să se aștepte să le primească mereu. Pentru a evita dependența, imediat ce ați observat că ei manifestă comportamentul dorit, recurgeți la recompensele neplanificate. Avantajul lor este că odată ce nu le mai pot anticipa, copiii nu le vor mai aștepta. Acest lucru este cu atât mai mult de dorit, cu cât în viața reală vor ajunge să manifeste comportamente pentru care nu vor fi recompensați. De aceea, perseverența și toleranța la frustrare a copiilor sunt încurajate, atunci când nu sunt învățați să se aștepte să primească ceva pentru fiecare lucru pe care-l fac. Recompensele planificate ar trebui utilizate pentru cel mult 1-2 săptămâni, în funcție de gradul de dificultate al comportamentului.
Responsabilizarea copilului prin alocarea anumitor sarcini este bine să se petreacă de la vârste mici, preșcolare. Responsabilitățile pe care părinții le dau copiilor devin o sursă constantă de învățare și exersare pentru copii, iar fiecare eroare reprezintă o bună oportunitate de corectare prin experiența proprie. Cu fiecare etapă și vârstă, copiii vor deveni mai abili și mai descurcăreți, dar și mai pregătiți pentru viitor.
Asumarea unor sarcini de la vârste mici îi ajută pe copii să fie pregătiți pentru momentul în care vor părăsi căminul părintesc. În perioada preșcolară apare nevoia de a fi dorit și capabil, dar și de a rămâne independent. Este important ca sarcinile pe care le dăm copiilor să nu fie percepute de către ei ca ceva mult prea dificil și să nu vină cu presiune din partea noastră. Este de preferat să îi lăsăm pe ei să decidă la ce ne pot ajuta și noi să fim alături de ei cu explicații și îndemnuri, în caz de au nevoie de ele. Chiar dacă uneori nu sunt încântați de o anumită sarcină sau de momentul în care este nevoie să o facă, pe măsură ce o duc la bun sfârșit, copiii se pot bucura de sentimentul de satisfacție care este prezent în fiecare dintre noi atunci când avem orice tip de reușită. Mai mult decât atât, prin prisma implicării celor mici în treburile casnice, aceștia învață că atunci când lucrurile sunt făcute în familie, cu toții avem de câștigat, inclusiv mai mult timp pentru a face lucruri distractive împreună sau timp pentru sine și pentru prieteni.
Activitățile de acasă reprezintă cel mai bun cadru de învățare, deoarece acasă poate fi cel mai sigur mediu în care copiii pot experimenta și exersa fără teama de a eșua, de a fi judecați în vreun fel și unde pot exersa până capătă deprinderile necesare. Sunt văzute ca o răsplată, ca o motivație utilizată de părinți pentru copii. Atunci când promitem copiilor recompense nu facem altceva decât să stabilim niște standarde care trebuie atinse. Spre exemplu: Dacă îi promiți copilului că mâine îi cumperi o ciocolată, aceasta nu se consideră a fi o recompensă. Dacă îi promiți că mâine îi dai o ciocolată dacă te ajută cu ceva azi, acesta este o recompensă. Pedepsele funcționează, în principiu, după aceeași logică, numai că ele se dau atunci când standardul respectiv nu este atins.
Recompensele sunt diferite de la copil la copil. Alți copii își ascultă părinții în semn de respect și nu așteaptă nimic în schimb. Spre exemplu: Un părinte îi spune copilului său că dacă este cuminte și se comportă frumos, duminică îl duce la teatru.
Mulți dintre specialiști consideră recompensele dăunătoare. Un elev întârzie în mod repetat la ore sau visează cu ochii deschiși, în timp ce profesorul vorbește. Recompensele funcționează pe termen scurt. Puterea exemplului personal este uneori nebănuit de mare. Ideal ar fi ca părinții să știe să transforme orice activitate pe care copiii trebuie să o facă în ceva plăcut. Spre exemplu, dacă un copil știe că atunci când își va termina temele (care urmează a fi verificate de către părinte) va putea să petreacă mai mult timp cu familia, la joacă, la plimbare etc., atunci strădania lui va fi mai mare. Mecanismul este simplu - copilul execută, atâta timp cât este recompensat.
Adresează-te copiilor cu formulări precum: „Știu că poți, nici nu mă gândesc că nu poți! Curaj!” / „Tu ai în sânge matematica! O să te descurci!” / „Sigur că știi, mai încearcă!”. Astfel de formule sunt menite să încurajeze și să lase loc de explorare, spre deosebire de cele „poruncitoare” care nu lasă loc de eșec sau de alegere copilului.
Dacă promitem o recompensă cuiva care pare nemotivat sau demotivat e ca și cum am oferi apă sărată cuiva însetat. Valorile trebuie cultivate din interior spre exterior. Altfel spus, recompensa este o formă de motivație pe termen scurt, care rezolvă doar pentru moment anumite situații.
Educația copilului reprezintă una dintre cele mai solicitante și dificile acțiuni. Unul din cele mai eficiente moduri de a motiva un copil este recompensa. Analizând procesul educaţiei şi comportamentul uman ne putem da seama că întotdeauna este vorba de o recompensă. Fiecare dintre noi face anumite lucruri pentru a obţine avantaje şi beneficii materiale şi mai ales morale. Chiar şi adaptarea în sine este o recompensă. Recompensă înseamnă: „1) Favoare care compensează. 2) Bun material sau spiritual acordat pentru a compensa un serviciu, un merit particular sau o acțiune realizată; răsplată. A primi o ~ bună.”
Ambele tipuri de recompense formează și întăresc motivația elevilor. Orice recompensă are un scop. Acesta poate fi: creșterea motivației copilului spre a învăța, menținerea efortului copilului, diminuarea comportamentelor indezirabile. O recompensă acordată își poate pierde valoarea pe parcurs. Fiecare recompensă are un termen de valabilitate.
Precizie. Trebuie să oferim recompensa imediat ce comportamentul dezirabil s-a manifestat. Adecvare. Evitarea monotoniei.
Într-o lume perfectă, toți elevii ar fi motivați intrinsec să învețe. Dobândirea de cunoștințe ar fi un motiv suficient pentru copii să meargă la școală, precum și realizarea succesului academic ar fi singurul stimulent necesar pentru a le menține acolo - de alertă, interesat și implicat. Dar, lumea reală are puține asemănări cu lumea perfectă. În clasă, unii elevi sunt neinteresați, nemotivați. Cu siguranță, cei mai mulți sunt nemotivați sau neinteresați o parte din timp. De aceea apare nevoia unei motivații externe - prin recompense. Orice școală utilizează recompensa ca o parte a efortului lor pentru a stimula rezultatele elevilor. Alții recompensează comportamentul, caracterul elevului. Profesorii preferă să se bazeze pe motivația intrinsecă a elevilor pentru a-i încuraja pe aceștia să vina la școală, să-și facă temele, să participe la activitățile educative, dar nu este exclusă utilizarea recompenselor.
Alfie Kohn, autor al cărții „Pedepsiți prin recompense” este un adept al teoriei conform căreia recompensele oferite elevilor diferă de la elev la elev, dar și de la profesor la profesor. Emil Stan, în cartea sa „Despre pedepse și recompense”, face o listă de recompense ce ar putea fi aplicată, în special elevilor de ciclu primar.
Utilizarea recompenselor a ajuns să pară atât de naturală și inevitabilă. Alfie Kohn spune că „răsplata și recompensa nu doar că stau la temelia credinței, dar sunt și esența modului nostru de a gândi rațional.” Recompensele trebuie analizate în funcție de cât de probabil va duce la o schimbare durabilă, o schimbare ce va persista în timp chiar și atunci când nu mai e nici un bun de câștigat. S-a demonstrat că rareori rezultatele rămân, dincolo de recompensa în sine. Acest lucru se întâmplă deoarece stimulii externi nu modifică, în general, comportamentul nostru. Totuși, recompensa poate ajuta la formarea și menținerea relației pozitive care promovează învățarea.
Unii psihologi considera recompensele drept factori de motivație extrinsecă. De aici, s-a ajuns la concluzia, că dacă ni se oferă repetat, motivații extrinseci, vom ajunge să considerăm sarcina mai puțin atrăgătoare decât la început. Din moment ce motivația intrinsecă s-a diminuat, implicarea în activitate devine puțin probabilă. Tot Alfie Khon este de părere că recompensele ucid motivația interioară, „cea care promovează performanța optimă”.
În literatura de specialitate, au existat două studii cu privire la efectele recompenselor: studiul lui Deci, ce demonstra ce efect are o recompensă financiară asupra adulților și studiul lui Lepper ce viza efectele unei recompense simbolice asupra interesului copiilor față de desen. O recompensă nu trebuie să iasă în evidență. Primirea unei recompense-surpriză este de preferat. Prin utilizarea recompenselor, încurajăm elevii să găsească un motiv de a învăța. De asemenea, aceștia vor manifesta un comportament sociabil.
Sistemul de recompense trebuie să fie unul simplu. Gândiți recompensele pe termen scurt. S-a demonstrat că cele mai eficiente tipuri de recompense ce accentuează motivația internă pe termen lung sunt cele sub formă de activități. O activitate cu frecvență crescută poate deveni o întărire pentru una cu frecvență redusă. Implicarea într-o activitate ce are o frecvență mai mare este condiționată de realizarea, în prealabil, a activității cu frecventă redusă astfel încât prima activitate devine recompensă pentru cea din urmă.
Din studiile efectuate s-a demonstrat că recompensele reduc motivația doar atunci când acestea sunt oferite fără a se ține cont de performanță sau în cazul în care performanța nu poate fi atinsă de elevi. Dovezile arată că recompensele extrinseci pot intensifica sau reduce interesul pentru o activitate, în funcție de modul în care sunt utilizate.
Se pune astfel întrebarea dacă recompensele intrinseci sunt o alternativă a celor extrinseci? Se constată că recompensele intrinseci nu țin neapărat de profesor. Cunoașterea, înțelegerea și plăcerile estetice ale limbajului sunt toate recompense intrinseci pentru citire, dar ele nu sunt accesibile celor ce consideră cititul o activitate dificilă și dureroasă. De multe ori, recompensele intrinseci sunt prea îndepărtate pentru a fi eficiente. Astfel că profesorul trebuie să completeze sistemul de recompense folosindu-le și pe cele extrinseci. Totuși, trebuie menționat faptul că acest sistem diferă de la elev la elev.
Întărirea pozitivă este un tip de condiționare operantă, un tip de învățare care folosește recompense și pedepse pentru a influența comportamentul. Condiționarea operantă include întărirea și pedeapsa. Întărirea pozitivă funcționează prin recompensarea comportamentelor pozitive prin adăugarea unui rezultat pozitiv.
Cele 4 Tipuri de Întărire Pozitivă
- Întăritorii naturali nu trebuie să fie furnizați de nimeni ca o „recompensă”, deoarece sunt doar consecințe naturale ale comportamentului.
- Întăritorii sociali sunt recompense sub formă de aprobare socială, laudă sau recunoaștere. De exemplu, chiar dacă nu primiți niciun ban, a fi recunoscut public pentru contribuția dvs. Lăudarea copiilor este o altă formă de consolidare socială care s-a dovedit a fi eficientă.
- Întăritorii tangibili sunt recompense reale, fizice. Acestea ar putea fi orice, de la bomboane sau jucării pentru copii, până la o creștere sau o promovare pentru adulți. De exemplu, autocolantele de pe o diagramă sunt un exemplu de întăritori de simboluri.
- Întăritori de simboluri (ex: jetoane, puncte).
Exemple de întărire pozitivă:
- Întăritor social: Un copil își ajută părintele cu vesela. Părintele îi oferă copilului laude și afecțiune pentru ajutorul lor.
- Întăritor de jetoane: Un profesor folosește un sistem de diagrame cu autocolante. Elevii primesc autocolante pentru predarea temelor, care pot fi schimbate cu recompense fizice.
- Întăritor tangibil: Te scoți la un răsfăț dulce de fiecare dată când reușești să termini o alergare.
- Întăritor social: Un copil începe să se comporte mai binevoitor la școală. Dându-și seama de acest lucru, ceilalți elevi încep să fie și mai amabili cu el.
- Întăritor tangibil: Muncești din greu și mergi mai departe timp de un an.
Sfaturi pentru Practicarea Întăririi Pozitive
- La fel ca orice, întărirea pozitivă trebuie folosită corect pentru a fi eficientă.
- Spuneți-i copilului exact pentru ce este recompensat. Încercați: „Am observat că ești atât de amabil cu fratele tău astăzi când l-ai ajutat să coboare de pe tobogan.”
- Nu depinde în totalitate de întărirea tangibilă pentru a influența comportamentul.
Întărirea pozitivă poate fi foarte eficientă dacă este folosită corect.
tags: #trei #tipuri #de #sarcini #didactice #si