La nivel global, milioane de femei se confruntă cel puțin o dată în viață cu infecții vaginale, ca urmare a faptului că acestea sunt cauzate de o gamă variată de agenți patogeni, și nu numai. La o persoană sănătoasă, flora vaginală normală include peste 50 de specii de bacterii, dintre care speciile de Lactobacillus sunt predominante. Bacteriile sunt simbiotice cu gazda, iar acest lucru înseamnă că nu provoacă boli și chiar susțin funcționarea normală a aparatului reproducător. Infecțiile la nivelul vaginului se pot prezenta sub forma mai multor entități clinice: vaginită sau vaginoză, candidoză, clamidioză, herpes genital și altele. Afectiunea va fi denumită, de obicei, în funcție de agentul patogen implicat.
Multe infecții vaginale tind să se prezinte relativ la fel, motiv pentru care identificarea agentului implicat poate fi dificilă. De asemenea, diferiți factori, cum ar fi sarcina, perioada menstruală, comportamentul sexual, vârsta, metodele contraceptive utilizate, fumatul și consumul de alcool, pot crește riscul de infecții vaginale. Fumatul, consumul de alcool, obezitatea și igiena deficitară cresc riscul ca o femeie să dezvolte infecții vaginale. Multe infecții vaginale au la bază contactul sexual neprotejat, incidența infecțiilor transmise pe cale sexuală fiind destul de mare. Bolile neinfecțioase pot fi cauzate de un săpun intim neadecvat, de îmbrăcămintea strâmtă, de prezervative, deodorante și/sau creme depilatoare. Însă, cauzele apariției infecțiilor nu sunt doar contactul sexual neprotejat, ci și o igienă personală necorespunzătoare, administrarea anumitor medicamente (cum ar fi antibiotice și imunosupresoare), care modifică flora vaginală și reduc mecanismele de apărare naturală ale organismului, utilizarea în comun a toaletelor și prosoapelor, frecventarea piscinelor, modificările hormonale (în sarcină, menopauză, în perioada administrării anticoncepționalelor), care fac zona vaginală mai vulnerabilă la agresiunile bacteriene, ascensiunea microorganismelor patogene din ultima parte a intestinului în aparatul urogenital.
Infecția vaginală se instalează atunci când este destabilizat echilibrul micromediului vaginal de către o bacterie, care afectează aciditatea pH-ului și implicit, scade numărul de lactobacili vaginali. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, 90% din cazurile de infecții vaginale sunt diagnosticate cu vaginită bacteriană (gardnerella vaginalis), trichomoniază (trichomonas vaginalis) și candidoză (candida albicans). Doar medicul specialist îți poate spune cu precizie ce tip de infecție genitală ai dezvoltat, mai ales că majoritatea simptomelor sunt de multe ori aceleași.
De cele mai multe ori, infecțiile vaginale sunt contactate în urma unui raport sexual neprotejat cu parteneri care poartă bacterii. Printre cauzele dezvoltării unei astfel de complicații se numără și tratamentele cu antibiotice, utilizarea pilulelor contraceptive, un sistem imunitar deficitar, utilizarea preparatelor intravaginale și spermicidelor, o igienă intimă excesivă sau necorespunzătoare, obezitatea, parfumurile sau tampoanele și obiectele străine introduse intravaginal.
La o persoană sănătoasă, flora vaginală normală include peste 50 de specii de bacterii, dintre care speciile de Lactobacillus sunt predominante. Bacteriile sunt simbiotice cu gazda, iar acest lucru înseamnă că nu provoacă boli și chiar susțin funcționarea normală a aparatului reproducător. Flora oportunistă, a tractului genital feminin variază de la o persoană la alta. Biocenoza variază cu: starea hormonală, vârsta, activitatea sexuală, factorii alimentari, obiceiuri de igienă, medicamente folosite, starea de sănătate, în general. La femei, de la pubertate și până la menopauză, microbiota este predominată de specii de Lactobacillus (bacili Döderlein). Aceștia fermentează glicogenul și asigură un pH acid care împiedică dezvoltarea bacililor gram-negativi sau a levurilor. În timpul ciclului menstrual, lactobacilii sunt în cantități variabile, fiind mai abudenți în etapa foliculo-luteinică și către sfârșitul său. Flora vulvară este bogată și variată. Înaintea apariției primului ciclu menstrual și după menopauză, când valorile estrogenilor sunt scăzute, epiteliul vaginal devine atrofic, pierde glicogenul, pH-ul crește și nu mai există lactobacilii, vaginul va fi colonizat cu germeni din regiunea perineală anală și din colon.
Bacteriile: cea mai comună infecție cauzată de bacterii este vaginoza bacteriană. Vaginoza bacteriană face referire la perturbarea microbiomului vaginal, cel mai adesea prin spălaturi intravaginale, și înmulțirea necontrolată a unor bacterii anaerobe. Dintre toate tipurile de infecții vaginale, vaginoza bacteriană este cea mai frecventă. Apare mai ales la femeile aflate la vârsta reproductivă, când echilibrul normal al bacteriilor din vagin este perturbat (apare starea de disbioză). Acest lucru favorizează proliferarea excesivă a unor specii de bacterii care, în mod normal, nu sunt prezente în număr mare, în special a bacteriilor anaerobe. De exemplu, încărcătura cu Gardnerella vaginalis este crescută la persoanele cu acest tip de infecții vaginale. Alte specii care se multiplică în exces sunt Mycoplasmahoninis, Mobiluncus și Prevotela. Vaginoza bacteriană (reprezintă aproximativ 60% din toate infecțiile vaginale). Vaginoza se caracterizează prin prezența așa-numitelor “clue cells” - celule vaginale superficiale ce prezintă pe suprafața lor o floră bacteriană abundentă.
Fungii (ciupercile): cea mai comună infecție cauzată de fungi este candidoza vaginală. Candida albicans este cel mai adesea cea incriminată. Această infecție apare ca urmare a distrugerii echilibrului normal al cantității de fungi și bacterii existente în vagin. Candidoza vaginală face parte din infecțiile vaginale cauzate de specii de fungi. Deși Candida albicans este prezentă în mod normal în cantități mici la nivelul vaginului, anumite situații (dezechilibre hormonale, utilizarea antibioticelor, imunodepresia) favorizează proliferarea. Candidoza vaginală afectează 3 din 4 femei la un moment dat de-a lungul vieții, cauzând apariția secrețiilor vaginale cu aspect modificat, prurit (mâncărimi) vulvar și usturime la urinare. Denumirea de candidoză vine de la Candida, în special Candida albicans, ciuperca ce se regăsește în mod normal pe corpul nostru (piele, mucoasă vaginală etc) fără să creeze probleme. Infecția apare când echilibrul florei vaginale este perturbat, permițând ciupercii să se înmulțească excesiv. Candidoza vaginală este cauzată de diferite specii de Candida. Cea mai frecventă levură (ciupercă) implicată în apariția candidozei este C. În anumite condiții favorizante, speciile de Candida se pot înmulți excesiv, perturbând echilibrul florei vaginale. Acest lucru se întâmplă prin competiție cu alte microorganisme pentru resurse nutritive. Concret, Candida și bacteriile benefice folosesc aceleași resurse (hrană și mediu) pentru a supraviețui și a se multiplica: zaharuri, proteine, oxigen. Virulența tulpinilor de Candida implicate în apariția infecțiilor vaginale fungice este oferită de capacitatea de adeziune a levurilor la suprafața mucoasei vaginale și de lezare a acesteia prin intermediul echipamentului enzimatic reprezentat de hidrolaze. Candidoza vaginală se poate manifesta la orice vârstă, însă este mai frecvent întâlnită la persoanele active din punct de vedere sexual, în special la cele care întrețin relații intime neprotejate. Intensitatea simptomatologiei determinate de acest tip de infecție vaginală poate varia de la caz la caz, în funcție de severitatea candidozei, durata de evoluție a acesteia și complicațiile pe care le asociază. Persoanele de sex feminin cu vârsta mai mică de 40 ani prezintă un risc mai mare de a dezvolta un episod de candidoză vaginală, în comparație cu cele aflate înainte de pubertate sau la menopauză. Nivelurile înalte de estrogen specifice perioadei reproductive induc hipertrofierea mucoasei vaginale și intensifică secreția de glicogen de către celulele specializate localizate la acest nivel. Candidoza (infecțiile cu candida albicans reprezintă între 30-35% dintre infecțiile vaginale). Nu te speria, 75% dintre femei fac o infecție vaginală cel puțin o dată în viață. Mai ales că așa-numitul Candida albicans este o ciupercă ce trăiește în corpul uman și poate să fie oricând activată. Un sistem imunitar sănătos ține sub control dezvoltarea excesivă a acestui fung. La persoanele cu un sistem imunitar slăbit, candidoza poate avea diverse localizări (bucală, cutanată). Candida albicans sau cum este ea denumită popular, candidoza, prezintă numeroase forme precum candidoza vulvo-vaginală, vaginită candidozică sau infecția vaginală. În 80% din situații, candidoza vulvo-vaginală este cauzată de dezvoltarea excesivă a ciupercii Candida albicans. Motivul principal pentru care se dezvoltă candidoza este sistemul imunitar deficitar. Un alt factor care determină apariția infecției vaginale este administrarea unui tratament cu antibiotic care interacționează cu flora saprofită, responsabilă cu menținerea echilibrului ciupercii în organism. O dată afectat echilibrul florei saprofite, ciuperca se dezvoltă în exces și favorizează apariția infecției. Alte motive din cauza cărora ne este depistată o candidoză sunt modificările hormonale de pe timpul sarcinii, tulburările endocrine și de tiroidă, diabet zaharat sau boli neoplazice. Infectii genitale fungice. Denumită candidoză vaginală, acest tip de infecție genitală provoacă iritații, secreții „brânzoase” și mâncărimi intense a vaginului și a vulvei. Infecțiile vaginale cu candida nu sunt considerate infecții cu transmitere sexuală, dar sunt cel mai des întâlnite la debut activității sexuale regulate. Candidoza, determinată de infecția cu o ciupercă, este tratată cu medicamente antifungice, administrare mai frecvent locală sau pe cale sistemică. Administrarea antifungicelor orale nu este indicată femeilor însărcinate.
Parazitii: cea mai frecventă infecție parazitară genitală este cea cu Trichomonas Vaginalis, un parazit de tip protozoar. Din categoria de infectii vaginale cu transmitere sexuala face parte si trichomoniaza cauzata de parazitul protozoar Trichomonas vaginalis. De obicei, infectia este asimptomatica, dar ar putea provoca si simptome precum scurgeri vaginale cu miros respingator, mancarime, dureri. Tricomoniaza este o boală cu transmitere sexuală, iar parazitul este contactat de la un partener infectat prin contact sexual neprotejat. Este recomandat să folosești prezervativul la fiecare contact sexual pentru a evita să contactezi boala. Femeile însărcinate trebuie să se asigure că sunt sănătoase întrucât în cazul prezenței parazitului la naștere fătul poate contacta tricomoniaza din pasajul vaginal al mamei. Tricomoniaza este o boală cu transmitere sexuală care necesită tratament pentru a se preveni transmiterea la alți parteneri și pentru a preveni complicațiile care pot apare la femeile însărcinate. Atât bărbații cât și femeile pot face boala, însă ea este mai frecventă la femei. Boala este dată de un parazit mic (Trichomonas vaginalis - protozoar unicelular) care se transmite pe cale sexuală de la un partener infectat. La femei, parazitul infectează de obicei vaginul, uretra, cervixul uterin, vezica urinară precum și glandele din zona genitală cum ar fi glandele lui Bartholin sau glandele lui Skene. La bărbați infecția se dezvoltă la nivelul uretrei sau la nivelul preputului la bărbații necircumciși. Aproximativ 50% din femeile infectate și aproximativ 90% din bărbații infectați nu prezintă simptome. Dacă acestea apar, aceasta se întâmplă de regulă în prima săptămână de la infecție. Cu toate acestea, simptomatologia poate apare oricând între luna 1... Pentru tratament, medicul specialist îți va prescrie medicamente antiprotozoare, pe cale orală. Este important ca ambii parteneri purtători ai parazitului să fie tratați pentru a preveni reinfectarea. Pe timpul tratamentului este indicat să eviți contactele sexuale.
Virusii: cele mai frecvente infecții vaginale virale sunt infecțiile cu Herpes simplex (herpes genital) și infecțiile cu papilomavirusul uman (HPV). Ambele sunt considerate infecții vaginale transmise pe cale sexuală și pot cauza inflamații și leziuni vaginale. Din categoria infectii vaginale cu transmitere sexuala face parte si clamidioza, infectie cauzata de bacteria Chlamydia trachomatis, transmisa prin contact sexual neprotejat. In unele cazuri se poate transmite si vertical, adica de la mama la fat, in timpul nasterii. Neisseria gonorrhoeae, bacterie transmisa prin contact sexual neprotejat, poate duce la infectii vaginale. Simptomele gonoreei sunt foarte similare cu cele ale candidozei vaginale, produsa de suprapopularea florei vaginale cu Candida albicans, si includ secretii vaginale, durere, senzatie de arsura, mancarime. Cele mai frecvente infectii vaginale virale sunt infectiile cu Herpes simplex (herpes genital) si infectiile cu papilomavirusul uman (HPV). Ambele sunt considerate infectii vaginale transmise pe cale sexuala si pot cauza inflamații si leziuni vaginale. Din categoria infectii vaginale cu transmitere sexuala face parte si clamidioza, infectie cauzata de bacteria Chlamydia trachomatis, transmisa prin contact sexual neprotejat. In unele cazuri se poate transmite si vertical, adica de la mama la fat, in timpul nasterii. Neisseria gonorrhoeae, bacterie transmisa prin contact sexual neprotejat, poate duce la infectii vaginale. Simptomele gonoreei sunt foarte similare cu cele ale candidozei vaginale, produsa de suprapopularea florei vaginale cu Candida albicans, si includ secretii vaginale, durere, senzatie de arsura, mancarime. Cele mai frecvente infectii genitale virale sunt infectiile cu Herpes simplex (herpes genital) si infectiile cu papilomavirusul uman (HPV). Ambele sunt considerate infectii vaginale transmise pe cale sexuala si pot cauza inflamatii si leziuni vaginale. Din categoria infectii vaginale cu transmitere sexuala face parte si clamidioza, infectie cauzata de bacteria Chlamydia trachomatis, transmisa prin contact sexual neprotejat. In unele cazuri se poate transmite si vertical, adica de la mama la fat, in timpul nasterii. Neisseria gonorrhoeae, bacterie transmisa prin contact sexual neprotejat, poate duce la infectii vaginale. Simptomele gonoreei sunt foarte similare cu cele ale candidozei vaginale, produsa de suprapopularea florei vaginale cu Candida albicans, si includ secretii vaginale, durere, senzatie de arsura, mancarime. Cele mai frecvente infectii genitale virale sunt infectiile cu Herpes simplex (herpes genital) si infectiile cu papilomavirusul uman (HPV). Ambele sunt considerate infectii vaginale transmise pe cale sexuala si pot cauza inflamatii si leziuni vaginale. Din categoria infectii vaginale cu transmitere sexuala face parte si clamidioza, infectie cauzata de bacteria Chlamydia trachomatis, transmisa prin contact sexual neprotejat. In unele cazuri se poate transmite si vertical, adica de la mama la fat, in timpul nasterii. Neisseria gonorrhoeae, bacterie transmisa prin contact sexual neprotejat, poate duce la infectii vaginale. Simptomele gonoreei sunt foarte similare cu cele ale candidozei vaginale, produsa de suprapopularea florei vaginale cu Candida albicans, si includ secretii vaginale, durere, senzatie de arsura, mancarime. Cele mai frecvente infectii genitale virale sunt infectiile cu Herpes simplex (herpes genital) si infectiile cu papilomavirusul uman (HPV). Ambele sunt considerate infectii vaginale transmise pe cale sexuala si pot cauza inflamatii si leziuni vaginale. Din categoria infectii vaginale cu transmitere sexuala face parte si clamidioza, infectie cauzata de bacteria Chlamydia trachomatis, transmisa prin contact sexual neprotejat. In unele cazuri se poate transmite si vertical, adica de la mama la fat, in timpul nasterii. Neisseria gonorrhoeae, bacterie transmisa prin contact sexual neprotejat, poate duce la infectii vaginale. Simptomele gonoreei sunt foarte similare cu cele ale candidozei vaginale, produsa de suprapopularea florei vaginale cu Candida albicans, si includ secretii vaginale, durere, senzatie de arsura, mancarime. Cele mai frecvente infectii genitale virale sunt infectiile cu Herpes simplex (herpes genital) si infectiile cu papilomavirusul uman (HPV). Ambele sunt considerate infectii vaginale transmise pe cale sexuala si pot cauza inflamatii si leziuni vaginale. Din categoria infectii vaginale cu transmitere sexuala face parte si clamidioza, infectie cauzata de bacteria Chlamydia trachomatis, transmisa prin contact sexual neprotejat. In unele cazuri se poate transmite si vertical, adica de la mama la fat, in timpul nasterii. Neisseria gonorrhoeae, bacterie transmisa prin contact sexual neprotejat, poate duce la infectii vaginale. Simptomele gonoreei sunt foarte similare cu cele ale candidozei vaginale, produsa de suprapopularea florei vaginale cu Candida albicans, si includ secretii vaginale, durere, senzatie de arsura, mancarime. Chlamydia este o bacterie care provoacă boala numită chlamidioză. Deși este o infecție cu transmitere sexuală care poate determina complicații grave, în jur de 50% dintre bărbați și 75% dintre femei nu prezintă simptome. Chlamydia Trachomatis afectează în general populația tânără, sub 30 de ani, indiferent de sex. Previi cu ajutorul prezervativului, desigur. Protecția este foarte importantă în cazul unor parteneri sexuali noi sau care sunt deja infectați. Cum contactezi chlamydia? Chlamydia, asemenea multor infecții vaginale, este o infecție cu transmitere sexuală, care se contactează prin contact sexual neprotejat. Ce... Uneori, aceste infecții produc complicații locale sau sistemice, prin cronicizarea lor. Unele dintre acestea sunt implicate în apariția unor leziuni displazice sau tumorale, localizate la nivelul colului uterin. Examenele bacteriologic și citologic sunt principalele metode de diagnostic de laborator. Pe lângă identificarea agentului etiologic, pot fi evidențiate leziuni inflamatorii, displazice sau tumorale. Clinic, acestea pot fi simptomatice, cu o simptomatologie redusă sau chiar asimptomatice. Infecții genitale virale. Infecțiile genitale virale, cum ar fi vaginita sau cervicita virală, sunt cauzate de inflamația determinată de anumite virusuri, cum ar fi virusul herpes simplex sau papilomavirusul uman, care se răspândesc prin contact sexual. Infectarea cu virusul herpetic nu poate fi vindecată dar sunt recomandate medicamente antivirale. Simptomatologia în cazul herpesului genital dispare, de regulă, în maximum 21 de zile. Există și persoane care nu prezintă simptome, dar pot fi în continuare contagioase. Ca și în cazul herpesului genital, în prezent, nu există un remediu definitiv pentru verucile genitale. Determinați de virusul HPV, negii genitali pot fi tratați chirurgical, prin îndepărtarea de medic sau prin aplicarea de soluții topice locale.
Infecțiile vaginale în timpul sarcinii sunt frecvente în rândul gravidelor, deoarece sarcina aduce modificări hormonale și imunologice care pot crea un mediu propice pentru dezvoltarea microorganismelor. Este important ca aceste infecții să fie recunoscute și tratate prompt, deoarece pot avea consecințe semnificative atât pentru mamă, cât și pentru făt. Infecțiile vaginale netratate în timpul sarcinii pot duce la complicații serioase: Pentru mamă: Infecțiile pot provoca inflamații și disconfort sever. De exemplu, candidoza poate cauza mâncărimi intense, durere și iritație, ceea ce afectează calitatea vieții. În cazuri mai grave, infecțiile netratate (de exemplu, vaginoza bacteriană) pot duce la infecții ascendente, afectând uterul și colul uterin, ceea ce poate crește riscul de travaliu prematur. Pentru făt: Vaginoza bacteriană și alte infecții bacteriene cresc riscul de naștere prematură sau de rupere prematură a membranelor (ruperea apei înainte de termen). Infecțiile pot provoca o greutate scăzută la naștere, ceea ce poate afecta sănătatea pe termen lung a copilului. Tricomoniaza poate duce la transmiterea infecției către copil în timpul nașterii vaginale. Tratamentul prompt și adecvat al infecțiilor vaginale în sarcină este crucial pentru prevenirea complicațiilor. Deoarece multe dintre simptomele infecțiilor vaginale pot fi ușoare sau nespecifice, este important ca gravidele să consulte medicul imediat ce observă schimbări la nivelul secrețiilor vaginale sau orice alt simptom neobișnuit. Siguranța tratamentului: în timpul sarcinii, tratamentele sunt selectate cu mare atenție pentru a evita orice risc pentru făt. Medicamentele antifungice locale sunt adesea preferate pentru candidoză, iar antibioticele sigure pentru sarcină sunt prescrise în cazul vaginozei bacteriene sau al tricomoniazei. Prevenirea complicațiilor: tratamentul adecvat ajută la prevenirea riscurilor precum nașterea prematură, complicațiile la făt sau infecțiile postpartum. Recomandări speciale pentru gravide Pentru a preveni și gestiona infecțiile vaginale în timpul sarcinii, gravidele trebuie să acorde o atenție deosebită sănătății intime: 1. Igiena intimă corectă: Evitarea spălăturilor vaginale, care pot afecta echilibrul natural al florei vaginale. Utilizarea produselor de igienă dedicate zonei intime, fără parfumuri sau substanțe iritante. 2. Dietă sănătoasă: Consumul de alimente bogate în probiotice (iaurturi, chefir) pentru a susține sănătatea microbiotei vaginale. Evitarea excesului de zahăr, care poate favoriza dezvoltarea ciupercilor precum Candida. 3. Lenjerie intimă adecvată: Alegerea lenjeriei din bumbac, care permite pielii să respire. Evitarea lenjeriei strâmte și a materialelor sintetice. 4. Consultații medicale regulate: Vizitele regulate la medicul obstetrician sunt esențiale pentru monitorizarea sănătății vaginale. Comunicarea deschisă cu medicul despre orice simptom neobișnuit. 5. Contact sexual protejat: Utilizarea prezervativului poate reduce riscul de infecții vaginale și alte infecții cu transmitere sexuală.
În mediul vaginal conviețuiesc numeroase microorganisme care alcătuiesc așa-numita floră vaginală, a cărei compoziție se schimbă în funcție de vârstă, statusul hormonal, activitatea sexuală și condițiile generale de sănătate ale femeii. În unele situații (de exemplu, tratament cu antibiotice sau prezența diabetului zaharat), are loc o modificare a florei din cauza unei apărări locale mai reduse (imunosupresie), care favorizează proliferarea saprofitelor. Înainte de pubertate, pH-ul vaginal este mai alcalin decât la vârsta adultă; în această etapă a vieții, flora bacteriană vaginală normală este constituită în principal din bacterii Gram-pozitive și Gram-negative. Bacterii (Chlamydia, Gonococ), protozoare (Trichomonas), fungi (Candida) și virusuri (herpes, HIV): aceștia sunt principalii responsabili pentru infecțiile urogenitale, transmise în principal, chiar dacă nu exclusiv, prin contact sexual. Dezvoltarea acestor microorganisme este favorizată de alterări ale mecanismelor obișnuite de apărare și, în special, de modificările pH-ului vaginal datorate, de exemplu, modificărilor hormonale, sarcinii și activității sexuale. Inflamația vaginală este o afecțiune care afectează multe femei. Ea poate avea diferite cauze și simptome care pot chiar trece neobservate, de aceea este important să se identifice infecția pentru a o trata cu promptitudine, dar mai presus de toate, să se prevină apariția infecțiilor. Modificările hormonale puternice, de exemplu în timpul sarcinii și menopauzei, sunt tipice pentru unele etape din viața femeii și constituie factori care pot favoriza apariția infecțiilor vaginale. În timpul sarcinii, de exemplu, odată cu creșterea estrogenului și progesteronului, crește și cantitatea de glicogen din celulele vaginului: această concentrație de zahăr este un teren deosebit de favorabil pentru dezvoltarea germenilor. În timpul sarcinii este foarte important să se trateze infecțiile cu promptitudine, deoarece pot provoca travaliu prematur. După menopauză, cauza care favorizează apariția infecțiilor este subțierea mucoasei vaginale ca urmare a lipsei estrogenilor, dispariția lactobacililor și, prin urmare, un pH mai mare.
Simptomele cele mai frecvente ale infecțiilor intime includ modificarea secrețiilor vaginale (devin mult mai abundente, își schimbă culoarea cu nuanțe spre gri, gălbui sau verzui și capătă un miros neplăcut), disconfort în zona genitală (cel mai des apar durerea, usturimile și mâncărimile vaginale, dar și iritare, umflare și înroșire a zonei intime; la unele femei pot apărea reacții neplăcute mai accentuate precum arsurile și durerile puternice, mai ales în timpul actului sexual și înainte de menstruație) și nevoia de a urina des (în afara acestui disconfort apar durerea și usturimea la urinat; urina poate să aibă în unele cazuri un miros deranjant și o culoare roșie, portocalie sau maronie). Dacă observi astfel de modificări, este necesar să efectuezi cât mai rapid un examen de secreție vaginală.
Informațiile obținute din anamneză, examenul clinic al pacientei și investigațiile paraclinice de laborator ajută la stabilirea diagnosticului. Chiar dacă aceste simptome ne sugerează existența unei infecții genitale, este important de reținut că adesea, infecțiile pot fi mixte (în cazul aceleiași paciente, putem avea simultan o infecție cu mai mulți agenți patogeni, spre exemplu: infecție cu mycoplasma, candida și HPV în același timp).
Clasificarea infecțiilor vaginale:
- Infecții fără transmitere sexuală: Candidoza/Candida Albicans, Vaginita bacteriană
- Infecții cu transmitere sexuală: Tricomoniaza, Chlamydia, Gonoreea
Candidoza/Candida Albicans
Deseori, candidoza este asimptomatică sau are manifestări subtile. De aceea, este important să fii atentă dacă manifestați una sau mai multe din aceste simptome în zona genitală: disconfort și durere în timpul actului sexual; modificarea secrețiilor vaginale: acestea sunt mai abundente, au o culoare și o consistență diferită; roșeață; inflamația zonei genitale externe; usturime la urinare; arsuri și mâncărimi în zona vaginului.
Vaginita bacteriană
În multe cazuri, pacienții infectați cu Gardnerella vaginalis sunt asimptomatici. Atunci când se manifestă, cele mai frecvente simptome sunt: modificarea secrețiilor vaginale: acestea sunt omogene, au o culoare gălbui-cenușie și un miros neplăcut; înroșirea și umflarea vulvei; mâncărimi; dureri.
Tricomoniaza
Principalele simptome care indică prezența parazitului sunt: secreții vaginale abundente și de culoare galben-verzui; mâncărime și disconfort; miros neplăcut; dureri în timpul actului sexual și/sau în timpul urinării; urinări frecvente; roșeață.
Chlamydia
Deși este o infecție cu transmitere sexuală care poate determina complicații grave, în jur de 50% dintre bărbați și 75% dintre femei nu prezintă simptome. Chlamydia Trachomatis afectează în general populația tânără, sub 30 de ani, indiferent de sex.
Prevenirea infecțiilor vaginale
Cel mai cunoscut mod prin care poți contacta o infecție vaginală este raportul sexual neprotejat, mai ales în cazul unor parteneri multipli. Infecțiile vaginale sunt des denumite infecții cu transmitere sexuală tocmai pentru că acesta este principalul motiv al îmbolnăvirii. Fii precaută și însușește-ți aceste obiceiuri pentru a preveni apariția infecțiilor intime: Folosește-te de prezervativ în timpul actului sexual pentru a evita să transmiți și partenerului infecția, dar mai ales să nu preiei tu de la ceilalți bacterii. Fii disciplinată în privința igienei intime, dar nu exagera cu spălăturile intravaginale. Un lucru important este să ai grijă de igiena proprie înainte și după actul sexual. Nu te spăla cu apă foarte fierbinte! Folosește lenjerie intimă din materiale naturale și evită materialele sintetice care nu lasă pielea să respire. Evită îmbrăcămintea mulată! Umiditatea favorizează dezvoltarea bacteriilor, așa că nu sta în costum de baie timp îndelungat și ai grijă ce piscine publice frecventezi.
Tratamentul infecțiilor vaginale
Reține că orice infecție se transmite prin contact sexual neprotejat, dar sunt unele ale căror cauze sunt la început de natură fungică, pentru ca mai apoi să devină sursă de infecție pentru partenerul sexual, în timp ce altele sunt preluate majoritar prin raport sexual cu persoane purtătoare de virus. Nu te baza pe sfaturile primite de la prietene și rude pentru a trata o infecție vaginală. Nu trata cu superficialitate această problemă, deoarece o infecție ignorată poate duce la complicații grave. Soluția recomandată pentru tratarea oricărui tip de infecție vaginală este să consulți un medic ginecolog, care îți va recomanda un tratament personalizat. Alternativele de tratament infecții genitale la femei se individualizează în funcție de cauzele de bază și, de cele mai multe ori, implică administrarea unui antibiotic cu spectru larg pentru infecții genitale (majoritatea acestor infecții vaginale sunt cauzate de anumite specii de bacterii). Însă, este esențial ca medicul ginecolog să determine despre ce tip de infecții vaginale este vorba, și în cele din urmă să recomande ce antibiotic se ia pentru infecția genitală. Se prescriu antibiotice, în special azitromicină.
Tratamentul infecțiilor vaginale este variat, în funcție de agentul patogen care le cauzează. Majoritatea infecțiilor genitale necesită tratament al tuturor partenerilor sexuali.
Sfaturi pentru igiena intima
tags: #infectiile #care #te #duc #la #ginecolog