Botezul reprezintă primul și cel mai important eveniment religios din viața unui copil, simbolizând curățarea de păcatul strămoșesc și intrarea în comunitatea Bisericii.
În tradiția creștină, botezul este prima și una dintre cele mai importante ceremonii din viața bebelușului. Se recomandă ca un nou-născut să fie botezat după ce a împlinit 40 de zile.
Nașii sunt părinții spirituali ai copilului. Ei mărturisesc, se leapădă de păcatul strămoșesc, de cele rele și se închină lui Iisus, creștind copilul. La începutul slujbei, nașii sunt cei care îi răspund preotului când acesta întreabă ”Te lepezi de satana?”, ”Ma lepad!” / ”Te-ai unit cu Hristos?”, ”M-am unit cu Hristos!”. Aceste întrebări și răspunsuri vor fi spuse de 3 ori, iar nașii răspund, de fapt, în locul copilașului. Un alt moment în care părinții spirituali sunt implicați direct este citirea/rostirea CREZULUI.
Dacă este fetiță, atunci va fi botezată de către naș, iar dacă este băiat, de către nașă. Nasa o va dezbrăca pe copilaș, atunci când îi va spune preotul și i-l va da acestuia spre a fi botezat. Tot ea îl va primi pe pruncul botezat în pânza de mir, ținând copilul cu mâna dreaptă. Va urma citirea câtorva rugăciuni, timp în care nasa va ține copilul în brațe, iar nașul va ține lumânarea.
După botez, bebelușul va fi învelit și așezat pe masa special amenajată, fără a fi îmbrăcat. Preotul va veni apoi să îl ungă cu Sfântul Mir și să tundă o mică șuviță din părul copilului. După ungerea cu Sfântul Mir, nasa poate începe să îl îmbrace pe micuț, pentru că pruncul urmează să fie împărtășit.
În trecut, nu se obișnuia să se facă petrecere cu invitați. Venea cine voia: femeile aduceau mâncare, iar bărbații, băutură.
Creștinii ortodocși obișnuiesc să-și boteze copiii când sunt încă prunci, iar nașii mărturisesc în locul lor credința în Iisus Hristos. Se obișnuiește ca primul copil să fie botezat de nașii de cununie ai părinților, după care dacă vor îi botează și pe ceilalți.
Sunt zone în țară unde lumânarea de botez trebuie împodobită cu flori de crini (floarea Maicii Domnului), frunze de ferigă (ca pruncul să aibă spor și să fie sănătos ca bradul) și floarea miresei (ca să nu aibă cununile legate).
Tot din ritualul botezului fac parte fașa de botez (albastră pentru băiat, roșie pentru fetiță), pânza albă nefinisată pentru înfășatul copilului după botez și o cruciuliță din argint pe care nașa i-o pune copilului după ce a fost creștinat. Pentru ritual, părinții trebuie să aducă vin și ulei, dar și prăjituri și șampanie pentru a celebra evenimentul.
Tradiții și Obiceiuri Regionale la Botez
Botezul în Moldova
Nașul și nașa îi cumpără micul fin un trusou complet de hăinuțe, de la scutece până la scurta și căciuliță de iarnă. Tot nașii aduc la biserică o iconiță pe care i-o dau preotului să o sfințească, după care o iau acasă. Și - cel mai important - nașii cumpără pentru copil o cruciuliță.
A doua zi, în apa adusă înainte din zori de la fântână se pun monede, apă sfințită, miere, ouă, bijuterii, flori de mac și mușețel, lapte, sare, ardei iute și o potcoavă, picături de la lumânarea de botez (aceasta este ținută aprinsă pe tot parcursul băii), flori de busuioc, pâine, pene. Nașa scaldă copilul și îl unge cu mirul de la botez. Apa de la baie se aruncă la rădăcina unui copac.
Moașa este cea care duce bebelușul la biserică și cea care la întoarcerea acasă trebuie să spună: „am dus un păgân și am adus un creștin“. După ce înmânează copilul nașilor, aceștia trebuie să pună bani pentru a răsplăti moașa.
Tot moașa este cea care pregătește băița de a doua zi. Ea pune în apă petale de trandafiri, orez pentru bogăție, ulei de la biserică, busuioc pentru ca micuțul să fie frumos, mărar pentru ca cel mic să fie plăcut, mentă și romaniță pentru a crește sănătos, bani, apă sfințită, mac și lapte. Ca și în Moldova, apa se aruncă la rădăcina unui copac.
Botezul în Oltenia
Un alt obicei care se practică în Oltenia este „datul de grindă“. După ce bebelușul a primit taina Sfântului Botez, trei la ani la rând, în dimineața de Anul Nou, mama merge cu micuțul la moașă pentru a fi dat de grindă.
Botezul în Maramureș
Aici, botezul durează trei zile și trei nopți și copiii au mai multe perechi de nași. În vremurile vechi, în multe sate de pe Valea Izei, la botezul noului născut, la petrecerea dată în cinstea pruncului (botejune), luau parte numai femeile, mame-rudeni, vecine, prietene. Singurii bărbați admiși erau muzicanții.
Rolul Moașei
În lumea satului românesc, moașa avea un rol foarte important - ea era o femeie bătrână, foarte respectată de comunitate, care acumulase suficiente cunoștințe pentru a ajuta femeile la naștere. Așa cum pentru nași copilul va avea calitatea de fin, pentru moașă, el va deveni "nepoțel", iar moașa va fi adesea alintată cu numele de "moșică".
În unele zone, se spune că moașa nu trebuie să fie căsătorită sau să aibă copii (pentru a fi "curată"). Există și unele regiuni (cum ar fi Argeș sau Teleorman) în care se pot desemna mai multe moașe. Rolul moașei este mai important până în momentul botezului.
Moașa este cea care pregătește prima băiță (numită pe alocuri și "scăldătoare"). Se credea că ursitoarele intră în casă pe horn și, la capul bebelușului, îi hotărasc destinul. Ca atare, la trei zile de la nașterea copilului, pentru a le primi, se pregătea o masă pe care se puneau pâine, sare și apă. Această tradiție se mai păstrează și astăzi, sub forma unei mese îmbelșugate numită "cina ursitoarelor". Cea care așază masa de ursitori, acasă la părinții copilului (chiar dacă mama este încă în spital), este moașa. Casa trebuie să fie curată, pentru ca ursitoarele să intre cu drag în ea. Pe masă se pune pâine, iar în Oltenia se pune o turtă de care se leagă cu ață roșie un fir de busuioc. Dimineața, moașa ia darurile oferite ursitoarelor.
După ce îl spală și îl îmbracă, moașa duce copilul la biserică la botez, spunând "Duc un păgân, ca să aduc un creștin". La biserică, moașa, și nu mama este cea care va pune copilul în brațele nașei. În Oltenia, există obiceiul ca moașa să lase copilul jos, la intrarea în biserică, de unde îl va prelua nașa, care îi va oferi și o sumă de bani (obiceiul purta numele de "cumpărarea copilului de la moașă"). Uneori, moașa este cea care aduce copilul proaspăt botezat de la biserică înapoi acasă, urându-i mamei să îl crească "ușor și sănătos". În alte regiuni, după ce aducea copilul de la biserică, moașa îl așeza pe masă, pe o pernă, între pâine și sare. La această urare, părinții răspundeau: Dă Doamne, moșică dragă!
Moașa vizitează adeseori copilul, iar în Oltenia și în anumite părți ale Munteniei există un obicei numit "datul de grindă". După ce îl îmbracă în hăinuțele făcute cadou de ea (se dăruiește câte un rând complet de hăinuțe în fiecare an), moașa îi așază pe cap un covrig sau un colac pe care se pun sare, busuioc și bani și îl ridică de trei ori de jos către grindă, urându-i de bine. Când copiii sunt micuți, se obișnuiește chiar să fie trecuți prin colac.
Ce poate fi mai frumos decât venirea pe lume a unui bebeluș? Toată lumea va fi fascinată de noul membru al familiei și vor dori să îi ofere tot ce este mai bun pe lume. Unul dintre aceste obiceiuri este și scosul copilului din maternitate, care se face de către moașă. Aceasta poate fi aleasă de către mama copilului dintre prietenele sale sau poate fi chiar nașa copilului. În tradiția românească, moașa are un rol esențial în viața unui copil, la fel ca și nașa de botez, fiind considerată persoana care va proteja copilul și care îl va educa așa cum poate mai bine. Astfel, în trecut, moașa era adesea o femeie în vârstă, respectată în comunitate pentru înțelepciunea și experiența sa de viață. Moașa oferă sfaturi părintești, transmițând copilului valori tradiționale și învățându-l obiceiuri locale.
În unele zone din țară, obiceiul ca moașa să scoată copilul din spital este o tradiție încă vie și respectată. Acest moment marchează o trecere importantă în viața nou-născutului și a părinților săi. Moașa este adesea cea care întâmpină copilul și familia în afara spitalului, însoțindu-i în primele momente ale vieții lor acasă. Acest obicei este considerat o modalitate de a proteja și de a binecuvânta nou-născutul în drumul său către viață.
Când moașa își îndeplinește rolul de a aduce nou-născutul acasă, aceasta va oferi câteva cadouri simbolice și tradiționale, cu rol de protecție asupra copilului și familiei sale:
- Icoană sau o cruciuliță: care pot fi așezate în camera copilului pentru a-l proteja.
- O pătură lucrată manual sau cu motive tradiționale românești: poate fi un cadou care să transmită căldura sufletească.
- Clopoței: clopoțeii sunt obiecte tradiționale românești care se atârnă de patul sau căruciorul bebelușului pentru a-l proteja de spiritele rele și de ghinion.
- Broșă cu acul de siguranță: în cultura românească, se crede că un ac de siguranță ținut în căruciorul sau hainuța bebelușului îl va proteja de rău și deochi.
- Bănuți de aur: dacă moașa are posibilitatea, oferirea de bănuți de aur este un gest tradițional care simbolizează prosperitatea și norocul pentru copilul nou-născut.
- Seturi de îmbrăcăminte pentru bebeluși: o alegere clasică și practică.
- Jucării de pluș și cărți pentru copii: în primele luni de viață, bebelușii sunt fascinați de culori și sunete.
- Cadouri personalizate: un cadou personalizat este întotdeauna special.
- Cadouri pentru mama și tata: nu trebuie uitați nici proaspeții părinți care merită și ei un răsfăț. Moașa ar putea oferi mamei o pătură moale și confortabilă pentru a se odihni alături de copil sau un kit de produse de îngrijire personală pentru a-și îngriji pielea sensibilă.
- Cadouri culinare: în primele săptămâni de la naștere, părinții pot fi ocupați și obosiți, având nevoie de mâncare gata preparată sau de produse ușor de pregătit.
Prima Baie a Copilului și Ritualurile Ulterioare
Tradiția spune că în apa de la prima baie a copilului trebuie să se pună:
- Busuioc - ca să fie atrăgător copilul (mai ales dacă este fată).
- Grâu - ca să fie cinstit.
- Mărar - să fie plăcut ca mărarul în bucate.
- Mentă și romaniță ca să crească ușor și să fie sănătos.
- Măciulii de mac - să doarmă bine.
- Semințe de cânepă - să crească iute.
- Pene - să fie ușor ca pana.
- Apă sfințită - să fie copilul curat ca aceasta.
- Lapte dulce, ouă - să fie sănătos și plin ca oul care trebuie să rămână întreg.
- Miere - să fie dulce.
- Bani de argint și bijuterii - să aibă spor.
Conform tradiției, după ce scotea banii din apa de baie a copilului, moașa se ducea și o turna la rădăcina unui măr sau păr sănătos și curat, pentru a crește copilul frumos și sănătos ca pomul respectiv. Apoi, moașa se așeza pe covata întoarsă, iar femeile o înconjurau de trei ori, dansând și chiuind. După toate acestea, moașa trebuia să sară peste covată, cântând și provocându-le pe „nepoatele” (femeile care au născut) care își mai doreau copii, astfel: „Hai, săriți peste covată/ S-aveți și voi câte-o fată/ Dar săriți mai năltișor/ S-aveți și câte-un fecior!”
Scăldarea „nepoatei” (femeia care a născut) era făcută de moașă în apa caldă, în care se puneau diferite plante: mărăr, mentă, gălbenele. După ce nepoata ieșea din baie și se îmbrăca, moașa o stropea cu apă sfințită. „Nepoata” turna moașei apă să se spele pe mâini cu săpun și să se șteargă cu prosopul pe care i-l dădea după naștere sau îi turna apa sfințită pe mâini. Acest gest semnifica spălarea mâinilor moașei de păcatele femeii care născuse.
Masa moașei: În a treia zi de Bobotează, în ziua de 8 ianuarie, moașa le invita pe „nevestele” (femeile care nu au născut) și pe „nepoatele” ei (femeile care au născut), precum și pe preoteasa satului, și le dădea o masă. Ele aduceau moașei câte un plocon, într-un coș care conținea: un colac, carne din porcul de Crăciun sau o pasăre, pâine și o sticlă de vin. În mijlocul mesei pregătite de moașă stătea un colac făcut chiar de ea și o lumânare neaprinsă. Pe masă se mai puneau într-o farfurie: frunze de mușcată pe care stătea lipită cu miere o bucățică de hârtie, care înseamnă că moașa trebuie să fie plăcută „nepoatelor” și „nevestelor” ca mierea de la flori albinelor. Se închina câte un pahar de rachiu și se servea câte o dulceață. Aprinzând lumânarea, moașa spunea „Tatăl nostru” și tămâia toate persoanele invitate la masă. Apoi, se servea masa, iar după ce „nepoatele” și „nevestele” terminau de mâncat friptura, se aduna bacșișul moașei de către una din nepoate.
Traditii si obiceiuri de botez, comuna Vintileasca, Vrancea
Tăiatul Moțului / Ruperea Turtei
Când copilul împlinește un an, nașii au o nouă misiune: să îi taie moțul dacă e băiat sau dacă este fetiță să îi rupă turta și să îi taie o șuviță. Se obișnuiește ca la un astfel de eveniment copilul să fie îmbrăcat de către nași, în hăinuțe oferite în dar de către aceștia. Cu acest prilej, în fața copilului se așază o tavă cu diverse obiecte simbolice: stilou, flori, bani, cosmetice, bijuterii, cărți, etc. Înainte de a se trece la ruperea turtei sau tăierea moțului, copilul este lăsat să își aleagă câteva din obiectele așezate de către părinți pe tavă.
În funcție de obiectele pe care le-a ales, nașii vor putea interpreta către ce anume va avea atracție copilul atunci când va crește. Se spune că primele trei lucruri alese arată ce preocupări va avea copilul în viitor. Acestea reprezintă meseria pe care o va practica (foarfecă-frizer, croitor sau orice altă meserie în care se va folosi acel obiect, caiet/carte-profesor, etc) ori punctele lui forte (bani-va fi bogat, parfum-va fi dichisit).
După ce și-a ales două-trei obiecte de pe tavă, nașul va tăia din părul copilului câteva fire, în formă de cruce. Tăiatul părului semnifică îndepărtarea fricii. După această ceremonie, copilul va fi curajos și lipsit de orice temere. Ca să nu se îmbolnăvească se zice că cel mic trebuie legat la ochi ca să nu vadă când i se taie moțul. De fundă cu care este legat la ochi se prinde la capăt un bănuț pentru noroc.
Cu o foarfecă, nașul taie moțul și întreabă: "De ce ți-e moțul, finule?" la care cei de față răspund: "De noroc și sănătate și de o oaie cu lapte". Moțul va fi prins cu o panglică albastră, dacă este băiețel sau cu una roșie dacă este fetiță, iar la capătul fundiței se leagă un bănuț pe care se picură ceară din lumânarea de la botez. Șuvița de păr tăiată se păstrează într-un suport special și nu trebuie arătată copilului înainte de împlinirea vârstei de șapte ani. Conform tradiției, copilul nu trebuie tuns înainte de tăierea moțului.
Apoi, în cazul fetiței, nașa, cu îndemânare, ia turta și o rupe în patru bucăți egale, rupte în sensul crucii chiar deasupra capului fetiței, făcându-i acesteia diverse urări specifice zonei din care provin. Apoi turta este împărțită tuturor invitaților, inclusiv micuței, care trebuie să guste din aceasta. Se spune că este bine ca în timpul ruperii turtei să fie aprinsă lumânarea de la botez, pentru ca ființa să fie ocrotită întreaga viață. Turta trebuie să fie adusă de către nași, aceasta poate fi preparată de către aceștia în bucătăria proprie sau achiziționată. Părinții copilului trebuie să le cumpere nașilor un cadou simbolic, iar invitații la petrecerea copilașului vor aduce de asemenea cadouri pentru cel mic.
Acest moment este unul special, ce creează o legătură de suflet între nași și fin, o legătură care trebuie păstrată de-a lungul anilor. Este important ca nașii să își amintească mereu că sunt părinții spirituali ai copilului, că au datoria de a fi alături de el și de a-i oferi dragoste și mult sprijin. Nașii se întâlnesc cu finuții lor de fiecare dată când simt nevoia de compania celuilalt, pe lângă aniversări, Crăciun, Paște și alte sărbători care impun acest lucru. Cu fiecare întâlnire, nașii cumpără cadouri finilor (hăinuțe, jucării, bijuterii sau mici atenții).
tags: #obiceiuri #nasi #botez #la #iesirea #din